Povești din bancă

Until it sleeps

Piesa Whiskey in the Jar răsuna în maşină concurând cu zgomotul traficului matinal. Eram în taxi, în drum spre job. În seara aceea avea să fie concertul Metallica. Dimineaţa era răcoroasă, norii acopereau morocănos cerul, toamna începea să se strecoare tăcut pe străzi şi bulevarde plictisite de arşiţă. În faţa cabinetului aştepta pacienta bătrână care … Continuă lectura Until it sleeps

Scrisoare către mini-me

Câţiva nori subţiri se desenau pastelat pe un cer ambiguu. Vremea părea să îşi pună în balanţă opţiunile - să plouă, să nu plouă?... Vulpilandia era de o curăţenie exemplară, dovada faptului că nu mai scrisesem cam de multişor, cel puţin nu acasă. Seara îmbrăţişa dezmierdător toate contururile în jurul meu, stăteam răsfrântă pe canapeaua … Continuă lectura Scrisoare către mini-me

Puțin plecată

Locul în care mai era semnal la telefon rămăsese câţiva kilometri în urmă. Maşina era la ralanti, ne apropiam. Străbăteam ultima porţiune din drumul off-road care ducea spre Waha Festival, undeva în Covasna. Ne aflam la porțile imaginare ale festivalului într-un peisaj montan furat din cărţile de poveşti. Câteva maşini erau presărate din loc în … Continuă lectura Puțin plecată

Rezervorul

Să ne imaginăm că inima este un rezervor ce trebuie umplut cu iubire. La început, rezervorul nou-născutului este gol și deasupra lui se află alte două inimi-rezervoare, cele ale părinților. De-a lungul timpului, ei revarsă iubire din propriile rezervoare în recipientul copilului. Într-o familie armonioasă, iubirea se transmite din generație în generație, revărsându-se de la … Continuă lectura Rezervorul

Acum!

Cât am lucrat în bancă mi-am petrecut multe nopți privind tavanul alb al dormitorului meu. Vibram de anxietate, cum aș fi putut să dorm? Să privești tavanul este o artă. Și cum eu sunt perfecționistă – musai trebuie să fac totul într-o manieră ireproșabilă, insomnia devenea o artă. Refrenul era nu pot să dorm; eram … Continuă lectura Acum!