Boeuf-toniera

E acea vreme din an în care Petro repostează textul Grinch, Please (https://petronelarotar.ro/un-veritabil-grinch/ – genial), vremea în care mi-o imaginez pe Simona Tivadar zâmbind oarecum ironică, oarecum resemnată. E acea vreme din an în care a început Marea Îndopare, deși e încă post – așa cum l-au înțeles ei, pacienții mei – undă verde la îndopat cu mâncare de post. Că postul e despre cumpătare și despre a exclude excesul și compromisul nu se prea gândește nimeni. Și uite-așa în cabinetul medical văd cum face ravagii printre ei colica biliară (criza de fiere), cad pacienții ca muștele, zici că e o molimă, nu scapă nimeni, e ca în bătălia de la Winterfell. Nici măcar nu au început sărbătorile cu adevărat și oamenii mănâncă de parcă ar veni sfârșitul lumii, nu cumva să rămână nemâncați.  Apoi se încolonează și vin la cabinet, doamna doctor mi-e rău, doamna doctor dar eu nu mănânc, nu mănânc! de la iaurt mi s-a făcut rău. Se pare că iaurtul e un preparat deosebit de periculos, atacă omul – mănânci un iaurt și pac, faci criză de fiere. Firește, despre faptul că ai mâncat în prealabil, cum scrie Simona Tivadar, „un lighean de cartofi prăjiți și salată orientală înecată în ulei, tone de humus, salate cu tofu, șnițele, pateuri și foietaje făcute cu naiba știe ce vaseline, tot felul de mizerii de dulciuri pompos numite vegetale de post, mustind de grăsimi și evident hipercalorice[i], toate astea nu le mai spui medicului.

Se mai găsesc însă și alte motive pentru care să îngroși rândurile în sala de așteptare a cabinetului în 23 decembrie, dacă criză de fiere nu e, măcar o trimitere la ORL să fie. Tradiționala trimitere la ORL înainte de Crăciun e la mare modă printre pacienții mei  septuagenari și octogenari. Ce s-a întâmplat, de ce aveți nevoie de ORL exact înainte de Crăciun? Nu aud, vine răspunsul. Capacitatea auditivă scade pe măsură ce înaintăm în vârstă, adevărat. Dar în restul anului ați auzit? Taman acum e momentul indicat pentru a sta pe coridoare așteptând la medicul ORL-ist?

Sărbătorile sunt mai mereu un subiect complicat. Foamea e mare în perioada sărbătorilor. Cred că, în esență, e mai mult vorba de foame de contact uman. De apartenență. De a te simți înțeleasă. Conținută. De a nu fi singură. Poate unii compensează singurătatea și disconfortul emoțional din perioada asta cu ligheane de mâncare, alții socializând într-o sală de așteptare la un medic sau altul. Whatever works for you. O să închei textul ăsta și o să mă duc să cumpăr 100 de pâini, 50 de cozonaci și un TIR de portocale. Organizați o petrecere? voi fi probabil întrebată. Nu, toate sunt pentru mine, voi răspunde, să nu cumva să rămân nemâncată, așa cum Petro nu vrea să rămână nedistrată de Revel. Apoi o să aduc sus Boeuf-toniera din garaj (pentru salate de Boeuf autmatizate, am văzut la Mircea Bravo) și înainte să încep Marea Îmbuibare o să mă asigur că SMURD-ul are loc să intre pe strada mea.

Sărbători liniștite tuturor și hai cu colebilul. Fac eu cinste cu trimiteri la ORL.

https://tipadelabanca.blog/2018/10/28/goana-dupa-extras/

 

 

[i] Dr. Simona Tivadar, Medicină, nutriție și bună dispoziție, Editura Humanitas, 2017

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s