O să las astea aici – 5 aspecte esenţiale (de avut în vedere) la schi. Un mic ghid adresat în special doamnelor şi domnişoarelor, ca să nu ajungeţi acolo complet nepregătite, aşa cum am făcut eu.
Nr. 1 – ruj pe buze.
Nu aveţi ce căuta pe pârtie fără ruj pe buze. Am fost probabil singura persoană de sex feminin absolut nemachiată, mă mir că mi-au vândut ski pass aşa, fără să fiu dată măcar cu un pic de ruj roşu ultramat cu pigmenţi saturaţi. La un moment dat mă gândeam că mă vor aştepta nişte reprezentanţi ai Fashion Police la baza pârtiei pentru începători ca să îmi dea amendă pentru că fac notă discordantă – story of my life, e chiar atât de greu să te integrezi?! Este deci indicat să aveţi la schi machiaj complet – fond de ten, blush, gene, poate un pic de smokey eyes, sprâncene perfect conturate şi, bineînţeles, ruj ruj ruj. Nu neapărat roşu, e ok şi altă nuanţă, însă cât mai ţipătoare cu putinţă. Să se vadă, da?
Nr. 2 – bucle.
Să ai părul prins sub cască într-o coadă la spate ca să nu te încurce, să nu te distragă, să nu ţi se lipească de faţă în bătaia vântului, într-un cuvânt, să nu ai şi grija lui când depui efort fizic – vrăjeală. O sumă de bla bla-uri. Veţi vedea că pe pârtie primordial este să ai părul perfect întins sau aranjat în bucle lejere, neapărat lăsat liber pe umeri. Casca de schi iese din discuţie. Dacă porţi cască, părul nu o să mai fie intagramabil în poze şi dacă nu pentru Insta te duci la schi, atunci pentru ce?
Nr. 3 – muzică.
Să nu vă aşteptaţi la atmosferă serenă şi peisaje de Narnia învăluite în linişte. Aşezat strategic la mică distanţă de pârtiile de schi va fi un DJ înarmat cu perseverenţă şi cu decibeli dezlănţuiţi, DJ care va mixa neobosit house-electronic-techno-dance-trance-electroclash la un volum asurzitor, pe principiul să moară dujmanii, ca pe plaja Arruba din Costineşti sau, de ce nu, ca în Mega Discoteca Tineretului. Astfel, piesa Satisfaction a celor de la Benassi Bros îţi va zgâlţâi în mod repetat creierul în timp ce încerci să pricepi indicaţiile pe care ţi le strigă monitorul (instructorul de schi, adică). Imaginaţi-vă:
Push me
(greutatea pe ambele schiuri, privirea înainte!)
and then just touch me
(trece-ţi greutatea corpului pe schiul din exterior, ridică-l pe celălalt!)
‘till I can get my
(apasă pe dr…)
Satisfaction
(…gul!!)
SATISFACTION
(Drângul, da, piciorul drâng, înţeleg. O să mor.)
SA-TIS-FAC-TION
(Plugul! Frânează în plug! Plugul!!!)
SATISFACTION
(Aaah… plugul, nu „drângul”! Cine o fi pus libelula pe schiuri...)
aici piesa, audiaţi vă rog la volum dureros în timp ce sunteţi a doua oară în viaţa voastră pe schiuri, cu monitorul (instructorul de schi) alături strigând exasperat indicaţii în încercarea de a acoperi muzica.
Nr. 4 – mici.
Un alt element esenţial la schi îl reprezintă micii sfârâind unsuros pe grătare fără sfârşit. Cu burta plină de mici vei aluneca mai graţios pe pârtie, râgâind în consecinţă, nu-i aşa. De asemenea, să nu te mire momentul în care abia îţi vei mai căra clăparii până la terasa caşcarabetei care îneacă munţii în fum de grătare, căutând doar un locşor în care să stai jos şi să te odihneşti câteva minute după cele 280 de căzături efectuate în zăpadă, moment în care o tăntică între două vârste cu abdomenul prea revărsat ca să îşi poată încheia geaca de schi te priveşte cu ochi de varan şi îţi aruncă pe un ton ţâfnos: nu te poţi aşeza la masa asta, e ocupată, masa fiind într-adevăr acoperită de farfurii de plastic pline ochi cu mici şi cartofi prăjiţi. În acel moment să respiri adânc şi să nu întrerupi festinul familial, chiar dacă te simţi cuprinsă de sarcasmul marcă înregistrată Simona Catrina, sarcasm care te-ar îndemna să îi recomanzi aspidei una dintre cele două variante: mâncare în porţii mai mici sau un număr mai mare la geacă.
Nr. 5 – toi toi.
Există numeroase căbănuţe cu terase funcţionând drept mâncătorii (adică locuri unde poţi mânca – mici, desigur), nici una dintre ele nu e dotată însă cu grup sanitar. Pentru nevoile fiziologice de dez-băut şi dez-mâncat vei fi îndrumată către toi-toiuri, pregăteşte-te psihic pentru asta. Daaa, exact toaletele ecologice cu care am făcut cunoştinţă la Waha Festival, the worst toilet in Scotland, după modelul Trainspotting (vedeţi aici). Numai că ceea ce vei experimenta va fi la nivelul următor – spre deosebire de Waha, aici eşti în clăpari şi în salopetă de schi, mult mai limitată în mişcări şi asta îţi va amplifica probabil senzaţia că urinezi într-un sicriu pestilenţial care stă la verticală. Îţi vei descoperi poate abilitatea de a face pipi din picioare, pentru că, deşi te-ai tot crezut Xena, în toi toi la schi vei afla că eşti, de fapt, Zorro.
În rest, toate bune. Când o să cresc eu mare… o să devin campioană olimpică la schi.
Foto: forbes.com
tipadelabanca 