Pe vremea asta acum vreo 10 ani mama mea îmi spunea entuziasmată: au înflorit magnoliile, fă o plimbare pe mal să le vezi. Oraşul nostru e străbătut de un curs de apă (un canal, mai exact) pe care eu îl alint cu numele generic "River". La începutul lui aprilie pe malurile Riverului înfloresc magnoliile; dacă … Continuă lectura Magnolii de oţel
Stau în maşină şi mă uit pe geam. Şoseaua şerpuieşte uşor printre dealuri sterpe, decolorate în galbenul şters al ierbii uscate. Soarele nu se întrezăreşte, nori cenuşiu-stătut filtrează o lumină sură care mă face să mă gândesc la un tablou de Van Gogh şi viaţa îmi pare narată de vocea lui Meredith Grey pe fundal. … Continuă lectura Uriaşul bun şi prietenos
O să las astea aici – 5 aspecte esenţiale (de avut în vedere) la schi. Un mic ghid adresat în special doamnelor şi domnişoarelor, ca să nu ajungeţi acolo complet nepregătite, aşa cum am făcut eu. Nr. 1 – ruj pe buze. Nu aveţi ce căuta pe pârtie fără ruj pe buze. Am fost probabil … Continuă lectura 5 aspecte esenţiale (de avut în vedere) la schi
Am scris recent despre ceaţă şi oameni mari şi am primit de curând un text-replică de la o cititoare - perspectiva unui "om mare". De câteva săptămâni e ceaţă. Zilele scurte de iarnă sunt albe şi lăptoase iar nopţile, tot albe, par luminoase din cauza ceţii. Marele oraş, cu clădirile lui de aluminiu şi sticlă, … Continuă lectura Ceaţă
Zile abrupt de scurte și nopți nesfârșite de ianuarie, identice, se repetă în loop. Ceață și întuneric, orașul e amuțit, pradă vântului glacial. Uneori am impresia că e negură în mijlocul zilei, cred că iarăși încep să uit cum arată lumina soarelui. Spirale de ceață își infiltrează umezeala și recele prin orice porțiune de piele … Continuă lectura Nerostitele
E acea vreme din an în care Petro repostează textul Grinch, Please (https://petronelarotar.ro/un-veritabil-grinch/ - genial), vremea în care mi-o imaginez pe Simona Tivadar zâmbind oarecum ironică, oarecum resemnată. E acea vreme din an în care a început Marea Îndopare, deși e încă post - așa cum l-au înțeles ei, pacienții mei – undă verde la … Continuă lectura Boeuf-toniera
Să fiu pusă să mănânc era o pedeapsă grozavă pentru mine când eram mică. Orice, numai să nu trebuiască să mănânc. Mâncatul nu se număra printre activitățile dragi mie, de fapt nici în ziua de azi nu mă prea dau în vânt după mâncare. Inapetența asta implicită m-a însoțit cu devoțiune toată viața. În copilărie … Continuă lectura Matilda
Piesa Whiskey in the Jar răsuna în maşină concurând cu zgomotul traficului matinal. Eram în taxi, în drum spre job. În seara aceea avea să fie concertul Metallica. Dimineaţa era răcoroasă, norii acopereau morocănos cerul, toamna începea să se strecoare tăcut pe străzi şi bulevarde plictisite de arşiţă. În faţa cabinetului aştepta pacienta bătrână care … Continuă lectura Until it sleeps
Pielea lui miroase a libertate. Îmi place să am părul drept, îl întind cu peria sau cu placa. După ce l-am întâlnit pe el m-am lămurit rapid că părul meu nu va mai sta drept, poate doar pentru scurt timp, 10 minute exact după ce l-am întins. Suntem amândoi transpirați și lipicioși și părul meu … Continuă lectura Dreamer
Câţiva nori subţiri se desenau pastelat pe un cer ambiguu. Vremea părea să îşi pună în balanţă opţiunile - să plouă, să nu plouă?... Vulpilandia era de o curăţenie exemplară, dovada faptului că nu mai scrisesem cam de multişor, cel puţin nu acasă. Seara îmbrăţişa dezmierdător toate contururile în jurul meu, stăteam răsfrântă pe canapeaua … Continuă lectura Scrisoare către mini-me
tipadelabanca 