Mi-a scris un cititor (aflat în căutare de sine) inspirat poate de exercițiile mele de vulnerabilitate asumată. Mi-a plăcut autoanaliza lui detașată și lipsită de furie, iată textul lui. Voi știți cine sunteți? Peste puțin timp împlinesc 34 de ani. Senzația e că mai am puțin și ies la pensie. De la 23 de … Continuă lectura Quo vadis?
Locul în care mai era semnal la telefon rămăsese câţiva kilometri în urmă. Maşina era la ralanti, ne apropiam. Străbăteam ultima porţiune din drumul off-road care ducea spre Waha Festival, undeva în Covasna. Ne aflam la porțile imaginare ale festivalului într-un peisaj montan furat din cărţile de poveşti. Câteva maşini erau presărate din loc în … Continuă lectura Puțin plecată
Să ne imaginăm că inima este un rezervor ce trebuie umplut cu iubire. La început, rezervorul nou-născutului este gol și deasupra lui se află alte două inimi-rezervoare, cele ale părinților. De-a lungul timpului, ei revarsă iubire din propriile rezervoare în recipientul copilului. Într-o familie armonioasă, iubirea se transmite din generație în generație, revărsându-se de la … Continuă lectura Rezervorul
Am fost întrebată dacă tipa de la bancă nu are loc pentru conflict interior. Surprinzător, tipa de la bancă are şi viaţă personală şi tocmai am decis să îi dau voie sa fie profund conflictuală. Acesta e un exerciţiu de vulnerabilitate asumată – să vedem dacă pot să mânuiesc cuvintele cu prospeţimea şi supleţea cu … Continuă lectura Reborn
Cât am lucrat în bancă mi-am petrecut multe nopți privind tavanul alb al dormitorului meu. Vibram de anxietate, cum aș fi putut dormi? Să privești tavanul este o artă. Și cum eu sunt o perfecționistă – musai trebuie să fac totul într-o manieră ireproșabilă, insomnia devenea o artă. Refrenul era nu pot să dorm; eram … Continuă lectura Acum!
Nu a mai fost activ pe whatsapp de la 17:01. Am trăit zile și eternități de la 17:01, simțindu-i numai absența. Afară e noiembrie, deși caledaristic e luna mai. Mă plimb pe străzi inundate de frică. O frică nelămurită, vibrantă, care înlătură orice altceva. În jurul meu, petale de liliac și miros de vânt. Și … Continuă lectura 17:01
Am fost la spa duminică. Poate spa nu e chiar cel mai potrivit termen, complexul include un bazin olimpic, jacuzzi, saună uscată, saună umedă, duș finlandez și salină. Am ajuns acolo pe la 9 dimineața, nu era aglomerat, apreciam asta. Câteva ture de bazin și o cafea mai târziu, eram în jacuzzi și soțul meu … Continuă lectura Sclipăț
Textul ăsta nici măcar nu e despre bancă. Are caracter universal. Am citit un articol postat de Andrei Crăciun pe Facebook și am rezonat imediat cu el. L-am citit o dată, l-am recitit, l-am citit din nou. M-am dus cu gândul la capetele încoronate dintr-o organizație – o reacție emoțională, poate, nu rațională, iarăși proiectez, … Continuă lectura Oameni de succes
M-am trezit târziu în dimineața aceea. Sau poate doar mi s-a părut că era târziu. Am mai lenevit în pat o vreme; o rază de soare se furișa ghiduș pe perne și eu aveam sentimente ambivalente. Aveam să o cunosc pe Petronela Rotar la întâlnirea cu cititorii pe care o programase pentru seara aceea - … Continuă lectura Nihil sine Petro
Eram la Hanul de pe Stradă, un restaurant rafinat cu specific italian și cu atmosferă romantică și discretă. Cel puțin, așa îmi fusese recomandat. Eram cu o prietenă veche, genul acela de prietenă alături de care ai trecut prin două războaie, ai supraviețuit unor dezastre naturale, ai depășit câteva impasuri existențiale și vă vedeți rar, … Continuă lectura Hanul de pe Stradă
tipadelabanca 